Incontinența urinară și reabilitarea funcțională: când recuperarea devine posibilă

dr. Székely Margit

medic specialist recuperare medicală

Incontinența urinară reprezintă pierderea involuntară de urină. Aceasta afectează preponderent femeile, mai ales după naștere și la menopauză, din cauza modificărilor hormonale și a slăbirii musculaturii pelvine. De asemenea, este frecventă la vârstnici, iar la bărbați poate apărea, de regulă, din cauza problemelor prostatei. Poate să apară și în cazul unor afecțiuni neurologice sau altor boli care afectează controlul vezical.

Cât de frecventă este incontinența urinară?

Este afecțiunea cu cea mai rapidă creștere în domeniul sănătății intime. Un studiu NAFC (National Association for Continence) dezvăluie că peste 200 milioane de femei din întreaga lume suferă de incontinență urinară, iar 5 din 10 femei nu solicită ajutor. Durează în medie 6.5 ani de la apariția primelor simptome până pacienții solicită ajutor specializat. Este adesea o afecțiune subdiagnosticată, deoarece pacienții se simt adesea jenați să discute despre această problemă și, în multe cazuri, nu se prezintă la consult medical. Mulți cred, pe nedrept, că nu există tratament eficient sau că soluția este doar una chirurgicală.

Tipuri de incontinență urinară

În funcție de mecanismul fiziopatologic implicat, există patru tipuri principale de incontinență urinară: incontinența urinară de efort (sau se stres - cea mai frecventă formă la femei) apare ca urmare a slăbirii planșeului pelvin și a mecanismului sfincterian uretral, determinând pierderea urinei în contextul unor creșteri ale presiunii intraabdominale, precum tusea, strănutul, râsul, efortul fizic sau ridicarea de greutăți; incontinența urinară de imperiozitate este cauzată de o vezică hiperactivă și se caracterizează prin apariția unei nevoi bruște, intense și greu de controlat de a urina, urmată de pierderea involuntară a urinei; incontinența urinară prin prea-plin este frecvent asociată cu disfuncția vezicii urinare și se manifestă prin pierderea involuntară a urinei din cauza golirii incomplete a vezicii, ceea ce duce la acumularea de volum și depășirea capacității de retenție a sfincterului urinar; incontinența urinară mixtă combină simptomele formei de efort și de imperiozitate, pacienții prezentând atât pierderi de urină în timpul efortului fizic, cât și în urma senzației imperioase de a urina.

Cum se pune diagnosticul de incontinență urinară?

Diagnosticul incontinenței urinare se bazează pe o anamneză detaliată, examinare fizică și investigații paraclinice specifice, precum analiza urinei, ecografia vezicală și studiile urodinamice. Evaluarea completă permite identificarea tipului de incontinență și a eventualelor cauze subiacente, esențială pentru alegerea conduitei terapeutice optime.

Tratamentul incontinenței urinare

Tratamentul incontinenței este individualizat în funcție de tipul clinic, severitatea simptomelor și etiologia identificată. Metodele de tratament includ intervenții comportamentale precum modificarea aportului de lichide, programarea micțiunilor și antrenamentul vezical, exerciții de reeducare a planșeului pelvin, terapii farmacologice și proceduri minim invazive. În formele severe sau refractare la tratamentul conservator, se poate recurge la opțiuni chirurgicale specifice.

Exercițiile Kegel, prin întărirea musculaturii planșeului pelvin, au fost considerate până nu demult cea mai eficientă metodă de recuperare în incontinența urinară, contribuind la îmbunătățirea controlului vezical și reducerea simptomelor. Această intervenție non-invazivă prezintă un risc minim, însă eficacitatea sa depinde de corecta tehnică și de aderența pacientului la programul de antrenament.

Tehnologia Emsella: Soluție modernă și non-invazivă pentru incontinența urinară

În ultimii ani, tehnologii moderne precum Emsella au câștigat popularitate ca alternative eficiente și non-invazive în tratamentul incontinenței urinare și a disfuncțiilor sexuale. Dispozitivul utilizează stimularea electromagnetică de înaltă intensitate pentru a induce contractii supramaximale (intensitate mai mare dacât contracția maximă voluntară) ale musculaturii planșeului pelvin, fără efort activ din partea pacientului, ceea ce permite o tonifiere mai rapidă și mai eficientă comparativ cu exercițiile Kegel. Eficacitatea sa este bazată pe energia electromagnetică concentrată, penetrabilitate și stimularea întregii zone pelvine. O singură sesiune de terapie produce mii de contracții supramaximale la nivelul planșeului pelvin, care sunt foarte importante în reeducarea musculaturii pacienților cu incontinență sau disfuncții sexuale.

Deși procedura Emsella este lipsită de efecte adverse majore, aceasta se realizează numai după efectuarea unui consult de specialitate în ginecologie sau urologie, precum și după efectuarea unor investigații paraclinice specifice. Prescripția și monitorizarea terapiei sunt realizate de către medicul specialist în recuperare medicală, având în vedere că procedura face parte din sfera terapeutică a recuperării medicale. 

Se recomandă 6 ședințe a 28 de minute, cu frecvența de 2 ședințe pe săptămână. Cercetarile stiințifice au arătat că 95% dintre pacienții tratați au raportat o îmbunătățire semnificativă a calității vieții.

Deși incontinența urinară și disfuncția sexuală sunt frecvent considerate subiecte tabu, este esențial ca aceste disfuncții să fie recunoscute și abordate în mod corespunzător. Consultul medical de specialitate reprezintă primul pas în stabilirea unui diagnostic corect și a unei conduite terapeutice adecvate. Există opțiuni de tratament neinvazive, nedureroase și cu eficiență demonstrată, care pot contribui semnificativ la ameliorarea simptomatologiei și la îmbunătățirea calității vieții.